prinsa intre doua usi, stau si ma uit pe gaura cheii pt a incerca sa descopar care este urmatorul pas pe care il fac. Stau inghesuita si ma uit din stanga in dreapta chiar daca in jurul meu nu e nimic altceva decat intunric. ma uit atent, poate poate o lumina imi va calauzi sufletul. Mi-e frica de mine, mi-e frica sa nu deschid alta usa si sa ratez copacul fructifer. Mi-e teama de tine ca ma impingi si pare asa de bine dar totul e prea derizoriu ca sa pot visa. stau si ma uit pe gaura cheii ca sa prind curaj, sa cred in mine. in tine nu cred. nu am crezut niciodata. mereu m-am ridicat si am mers mai departe. poate ca orbetele sau poate cu buna stiinta. acum mi-au amortit picioarele si am stat destul chircita.
Vreau sa am loc, asa ca o sa deschid una din usi, sa intre lumina, sa intre aerul sa pot respira in voie. Nu mai vreau intuneric, nu mai vreau sa imi fie teama. Are cine sa ma apere. O sa merg chiar si la mare dupa ce scap. Ba choiar si la munte. Si o sa ma plimb mult! Trebuie...An tan te....care usa? o deschid pe asta ca pare mai mica...
Reaching perfection
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu