mai departe sau un pas inainte

prinsa intre doua usi, stau si ma uit pe gaura cheii pt a incerca sa descopar care este urmatorul pas pe care il fac. Stau inghesuita si ma uit din stanga in dreapta chiar daca in jurul meu nu e nimic altceva decat intunric. ma uit atent, poate poate o lumina imi va calauzi sufletul. Mi-e frica de mine, mi-e frica sa nu deschid alta usa si sa ratez copacul fructifer. Mi-e teama de tine ca ma impingi si pare asa de bine dar totul e prea derizoriu ca sa pot visa. stau si ma uit pe gaura cheii ca sa prind curaj, sa cred in mine. in tine nu cred. nu am crezut niciodata. mereu m-am ridicat si am mers mai departe. poate ca orbetele sau poate cu buna stiinta. acum mi-au amortit picioarele si am stat destul chircita.

Vreau sa am loc, asa ca o sa deschid una din usi, sa intre lumina, sa intre aerul sa pot respira in voie. Nu mai vreau intuneric, nu mai vreau sa imi fie teama. Are cine sa ma apere. O sa merg chiar si la mare dupa ce scap. Ba choiar si la munte. Si o sa ma plimb mult! Trebuie...An tan te....care usa? o deschid pe asta ca pare mai mica...

one good reason...

nu....

Ce intelegi dintr-un "nu"? prea putin ..Sau poate nu vrei sa vezi ce e sub ochii tai... Lumea e nebuna, femeile sint nebune, eu cu precadere sint nebuna. Tot ce spun se bazeaza pe argmente. Am intotdeauna cel putin un motiv. Zic nu rareori.

NU. Motive exista. trebuie doar sa stii sa le gasesti...sau mai cu seama sa te intereseze sa le intelegi...atat. Uneori o dorinta nu e de ajuns. Se intampla sa fie nevoie de mai mult. De cele mai multe ori nu ma multumesc cu putin. Si nu fac nimic care sa imi faca mie rau. Si nu imi place sa dau fara sa primesc. Astazi este una din zilele in care vreau totul iar tu ai mult prea putin....

Schimbarea la fatza...

Uite ca am schimbat lookul blogului. Am aprins un bec. In viata mea se intampla diverse. Am fost la mare si m-am ars, arat ca un rac, am renuntat la locul de munca...Totul se schimba si din pacate uneori schimbarea nu tine doar de noi... Nu este suficient sa vrem ca sa se intample. Eu am facut ce a tinut de mine. Am schimbat lookul blogului...sa para un pic mai optimist ca sa nu mai zica nimeni nimic. Sa para un pic mai optimist ca sa incerc sa par si eu la fel. Nu imi plac schimbarile. Nu cele pe care nu mi le doresc. Acum imi dau seama ca imi e putin teama de nou si mi-e frica de necunoscut. Imi place sa am fiecare pas calculat si din cand in cand sa mai am parte de cate o surpriza. Nu foarte des. Acum totul e un vartej in care nu stiu cand am intrat si nici nu stiu cum o sa ies. Nu stiu daca vreau sa ies. Cred ca asta e ideea principala... nu stiu ce vreau. Ha! Tocmai eu nu stiu ce vreau. Nu mi s-a mai intamplat de mult. In perioada asta am auzit tot soiul de in curajari de genul..."esti cea mai buna", "o sa vezi ca o sa fie si mai bine" si tot felul de chestii de gen. Dar eu nu stiu chestiile astea. Nu le stiu, nu le cred.
Ce am acum? Un blog gri, piele arsa si... atat... Suna promitator nu?