imi place sa ma uit la ploaie. imi place sa vd cum pictauri de apa formate in car se lovesc cu putere de geam, iar poi neputincioase se preling spre nefiintza. imi place sa le urmaresc traiectoria sa vad care moare prima. imi place sa vad cum se aduna mai multe intr-un isngur strop in speranta ca mai multe capete vor aduce pana la urma scaparea. vine soarele si usuca apa. nu-si mai aminteste nimeni de acea furtuna grozava de acum cateva ore. maine ploua iar
Imi place sa ma uit la frunzele copacilor aflate in bataie vantului. se misca in toate directiile fara sa se rupa. o rafala mai puternica si toata statornicia lor s-a dus insa pe apa sambetei. astept rafala ca sa surprind momentul in care si frunza la care ma uit in fiecare zi ajunge pe pamant. Astept sa o iau in mana si sa o intreb cum e acolo sus, cum a rezistat atata timp si de ce a hotarat sa renunte la lupta. vine insa toamna si ma acopar de frunze. le calc in picioare. toate au renuntat la lupta pentru ceva ce este mai presus de ele. destinul lor este sa moara. nu isi mai aduce nimeni aminte ele. si eu am uitat de frunza mea, care intr-o vara a preferat sa cada. Apoi vine primavara si alte frunze se nasc sub pecetea pierzaniei.
imi place sa ma uit la valuri. imi place sa privesc cum se rostogolesc pana la picioarele mele iar apoi fug in abis. incearca sa ajunga din ce in ce mai departe. sint in apa pana la glezne. m-a lovit o scoica, sau poate era doar o pietrica. mi-am scos piciorul din apa sa vad daca e sange. l-am pus la loc dar era uscat. nici urma de valul buclucash. alt val. nu m-a atins. poate urmatorul. prea multe valuri. care era valul meu?
imi place sa stau pe canapea. Imi place sa stau pe canapea si sa ma uit la televizor, sa citesc o carte sau sa vorbesc la telefon. Canapeaua asta e de cand ma stiu. Aici ma vizita medicul pediatru cand eram bolnava. Aici imi citea bunicu povesti. Aici am citit prima mea carte. Canapeaua mea s-a rupt. acum am o alta canapea, mai mare si mai frumoasa. canapeaua cu povesti a disparut. Iti mai amintesti de ea?
eu sint om. dar as fi putut sa fiu picur de ploaie, frunza sau val. M-am nascut acum aproape 22 de clipe. fericirea sta intr-o secunda. Reusita sta intr-o secunda. Iubirea sta intr-o secunda. declinul sta intr-o secunda. Al naibii, timp, cu mecanismul lui cu tot! mai vreau o secunda de iubire.. inca o seunda de fericire si pot sa imi urmez destinul pe panta descendenta. Sau as vrea sa nu fiu om, sa fiu o frunza care nu iubeste, o canapea care nu simte, o picatura care nu vede, un val care fuge....
Reaching perfection
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
fatoooo...tu esti one in a million...sa nu t schimbi niciodata..o sa fii mereu canapeaua cu povesti dulci..kre t dezmiarda si kre iti ofera relaxare...multe zambete si incredere...si nu o vom arunk niciodata...e mereu alta..e noua...si de fapt e cea kre ne a legat si kre n creioneaza destinul si prietenia...bucura te d ploaie..d soare..d lacrimi..d filmele bune..de oameni inteligenti..d teatru...de o carte..d mine..de ai tai...de noi..de viata..d iarba.(nu aia):)) de clipele alea kre de fapt sunt secunde..caci intr o secunda poti avea sau pieerde totul..bucura te de lumina..d rza d soare kre t dezmiarda..bucura te d un joc d carti..de un joc inocent cu celebritatile...fii tu scriitorul in povestea ta..creioneaza cum vrei tu..da i putere si culoare...
esti mereu..aici...esti..lumina mea...
tu etsi zana din povesti..mi-ai promis ca nu ma parasesti....
primele 3 mesaje..inclusiv acesta ..sunt de la mine..adutza..o fat apura si extraordinara:)))gata fat-frumos ai cale libera la a mea zana:)
Inchide usa, schimba discul, fa curat in casa, sterge praful. Inceteaza sa mai fii cine erai si transforma-te in cine esti..in cine vrei sa fii cu adevarat ...iti place cine esti pt k dai culoare vietii mele si a multor altora...cu sute de defecte si cu mii d calitati luminezi un colt atunci knd e intunecat si redai speranta ..si in the end asta e cel mai important...lipsa totala de inspiratie:)
Inchide usa, schimba discul, fa curat in casa, sterge praful. Inceteaza sa mai fii cine erai si transforma-te in cine esti..in cine vrei sa fii cu adevarat ...iti place cine esti pt k dai culoare vietii mele si a multor altora...cu sute de defecte si cu mii d calitati luminezi un colt atunci knd e intunecat si redai speranta ..si in the end asta e cel mai important...lipsa totala de inspiratie:)
iar canapeaua aia era cea ai tare..stiu cum e ca un lucru sa ti dea putere,,sa fii legat de el..acolo sa ai tu toate amintirile sa te contopesti cu el...sa il simti chiar si in sangele ce ti pulseaza prin vene..sa fie o parte dint ine..asa e canapeaua ta...o canapea a visuelor tale..unde s au conturat povesti si unde te vindeca medicul d familie..o canapea ce ti a marcat viata..
cel mai bine e sa te simti bine in pielea ta..si dk nu te simti ok asa cum esti tu..fa cva,..caci la tine e puterea ...nu e iremediabil..just do something...pt kk poti..
Amintirile sunt frumoase, sunt foarte frumoase, dar nu sunt de ajuns doar ele. Bucura-te de cei din jurul tau si va fi loc de noi amintiri :)
Imi place ploaia!
Pacat ca "nu-ti place cum esti". Cu totii am vrea sa fim altceva sau altcineva, iar "special" sa nu fie doar un cuvant. Ciudat e ca lucrurile care ne deosebesc de restul lumii sunt cele pe care le uram cel mai mult. Si nu cred ca timpul ar trebui blestemat, ci mai degraba ar trebui elogiat. El da valoare "clipei". Important e sa avem o relatie de prietenie cu el: sa alergam odata cu el atunci cand e nevoie, sa privim detasati cand o ia inainte, sa stim sa-l oprim cand suntem pe culmi...
Cat despre amintiri...partea frumoasa e ca raman amintirile placute. Cea mai placuta amintire a fost "trezita" de un parfum. E incredibil cum o stare de spirit schimba starea fizica-ne transforma cu totul...
Deci, draga mea, fii ceea ce vrei sa fii-o picatura, o frunza, o canapea-daca asta te face fericita.
Pentru noi...sper sa ramii TU...
Cand ma inviti la o bere? Oare o vei face sau vei scrie pe blog? :)
Trimiteți un comentariu