Mamaia vs Eterna Vama Veche
1 Mai la mare. Un weekend superb care m-a adus in sfarsit aproape de mare. Am stat in Constanta, m-am distrat in Vama. Nu inteleg de ce unii vor in Mamaia. Nu inteleg de ce optezi pentru fitze in locul libertatii. E prea mult spus libertate. Poate ca e doar o iluzie, dar important este ca e. Acolo in vama ai voie. Nu te judeca nimeni. Poti sa stai si in cap. Poti sa iti pierzi total controlul. Pur si simplu poti. Fara sa iti arunce nimeni priviri, fara sa susoteasca nimeni. Nu stiu cum era acum 20 de ani de vama. regret insa ca nu m-am nascut mai devreme ca sa aflu. Mai stiu si ca de la an la an vama se indeprtaeaza si se lasa cotropita de toti tzaranii. Stufful s-a pierdut in multzimea necunoscatorilor. Cu toate astea inca ma simt legata de acel loc, de acea barca, de acel moment. Acum nu am mai fost in stuff, am trcut doar pe acolo ca sa revad locul meu cu amintiri. Nu mi-a placut ce am vazut si am aterizat in acelasi loc in care am zacut cu placere toata vara trecuta: Expirat. Acolo am dansat am baut o votka proasta si m-am simtit bine. Si am asteptat rasaritul. Nu in cort ca era al naibii de frig. In masina, cu altii. In ciuda efortului meu de a ramane treaza, soarale se juca. A aparut deodata, brusc, dupa ce plaja se inundase de lumina. Primul rasarit care nu mi-a placut. Apoi am adormit. M-am trezit in Constanta, cu un dor nebun de vama. Doar acolo soarele ma poate dezamagi si doar acolo pot sa ma bucur de luna. doar acolo pot sa simt muzica si sa aud valurile. Mi-e rau dor de mare….