Shoimii patiei

Nu stiu ce luptam cu atat invershunare impotriva inselaciunii, cand toti "luptatorii Luminii" partciipa la frauda. Vrem corectitudine. Fratilor, cine nu a dat shpaga la medic, cine nu a indesat in buzunarul politzaiului cateva sute de mii de lei ca sa nu ii ridice carnetul ( nu ca ar fi asta sg motiv), cine nu a copiat la examene ( ca si asta e inshelaciune nu?), cine spune cu mana pe inima ca nu o sa primeasca niciodata in dar bani ( si chiar crede asta), atunci ala pentru mine este un erou. trebuie sa il cunosc. El este fie cel mai sarac om de pe pamant, fie cel mai prost. Pentru ca sincer, e ca si cum omul ala ar sta la o coada vesnica, in care toata lumea i-o ia inainte. Eu nu cred ca exista omul asta. Daca ar exista ar fi orb si surd...si prost...si singur...fara teve sau radio.
Nu inteleg de ce luptam impotriva coruptiei cand cu totii participam la sporirea numarului coruptilor din notre chere patrie.

OMul meu de incredere

dezamagita de unii sau de altii, incepusem al un mom dat sa cred ca nu exista oameni de incredere. M-am inselat. Omul de incredere exista, chiar daca gresheste, sau a greshit. si merita aproape intotdeauna o sansa.
exista un om in care am crezut... care m-a dezamagit si care continua sa ma dezamageasca . Eu, posesiva din fire ( ca doar tre sa arat ca sint femeie) , l-am tras de maneca, l-am implorat...sa revina, sa redevina omul meu de incredere. Pt ca ma cunostea, omul de incredere spunea da, si atunci cand il credeam transforma toata afirmatia intr-o negatie dureroasa. la un moment dat, dupa prea multe aruncari ale colacului de salvare, l-am lasat pe omul meu de incredere in deriva. Eu stateam pe mal, si ma uitam la el, cum plutea in bataia brizei. Nu stiu cand m-am intors cu spatele. auzeam undeva departe valurile care se risipesc la atingerea firelor de nisip. Din cand in cand mai intorceam capul. Il vedeam. Era bine. El nu ma vedea. Dar era bine. Obisnuia sa imi spuna ca sint cea mai imp, desigur spunea asta ca sa hraneasca posesivitatea demonica ce ma cuprinde(a) uneori (sau poate tot timpul si de fapt rareori sint lucida). Atunci il credeam. Acum imi amintesc si zambesc. Adevarul este acum altfel. Alte personaje. Imi place prezentul al dracului de mult. Nu regret nici o clipa trecutul. As vrea sa imi schimb viitorul.
Stateam si ma uitam pe furish la omul meu de incredere. El nu vedea nu auzea. Racneam. Degeaba. Cu toate astea, existau momente in care arunca o ancora si il vedeam cum se zbate. Atunci ii auzeam inima si il credeam. Nici nu aveam alta varianta. Cine poate sa accepte ca omul de incredere s-a tranformat intr-un necunoscut? cine?...
Eu am un om de incredere. El este pe mare. Cauta fericirea..nu, nu ar fi de ajuns... cauta senzatii si dorinte.
Nu stiu ce mai insemn eu pentru omul meu de incredere. Nu vreau sa ma gandesc pt ca e posibil sa doara. Dar nici nu conteaza. Eu o sa ii mai cord 3000 de shanse pentruca el a fost dintotdeauna omul meu de incredere. cand valurile osa il ascunda, cand vantu o sa ii acopere vocea, atunci el nu o sa mai fie decat un necunoscut. Acum insa, stiu ca inca mai poate fi langa mine. Eu cred in omul meu de incredere. Pacat ca nu l-ati cunoscut cand i-am intalnit eu privirea. Cand se va intoarce pe uscat sa vi-l prezint!

Supradoza de vise. Subconstinetul creeaza vise, frica creeaza vise, plictiseala creeaza vise, dorinta creeaza vise, esecul creeaza vise. Muritorul din secolul 21 traieste sub amprenta unui viciu devenit cliseu: visul. Suporadoza de vise. Manifestari: Valurile marii nu te uda, vantul nu iti face piele de gaina,dar nici nu te racoreste, soarele nu te arde, dar nici nu te incalzeste iar noaptea este singurul moment in care dependentul se simte in largul lui. De la tigari cik mori. De la cafea cik mori. La naiba, pana si de la margarina mori. Uite ca de la vise nu mori. Ajuns in supradoza insa, dispari. Deci nu mori...dispari! PUF..and u`re gone!... Pai cum dracu s anu dispari cand realiatatea ta este facuta dintr-un norishor din ala roz care probabil ca te-a marcat atunci cand erai copil intr-un desen animat. E genul ala de norishor pufos, al dracului de roz, care te imbie la somn, speranta si incredere. So cute, but so wrong! Fratilor! traim in Romania. Un mediu deloc propice pentru un norishor mai roz decat chilotzeii mei de la botez. Nu aveti decat sa visati cand dormiti. Ziua traiti! Un dependent de vise este melancolic, este dramatic, este o victima. Adica un lash. Been there done that, pe vremea unor depresii mai mult sau mai putin serioase. Hai s ane plangem de mila si sa fugim in The Pink Shit.

Eu uite ce am invatat, singura: Aici, in wc-ul asta de realitate poti gasi o perie pentru spalat wc-uri. E chiar langa tine. Sunt fraieri ca mine care insa ba o vad da nu o folosesc, ba alearga in jurul ei fara sa se uite la ea, ba..in fine sunt mai multe variante. Concret: unul din corespondentii visului in realitate ar fi sa zicem asa in termeni generali: fericirea. Chiar daca in niste conceptii general valabile, "fericirea-i un lucru marunt, un pitic ce danseaza" asta nu inseamna catre sa fii pe the pink shit ca sa o gasesti. Pticul asta il gasesti langa tine mereu. Deschide ochii. razi. suna-ti prietenii. simte. crede. atinge. iubeste. plangi. urla. in toate astea gasesti fericirea.

JUST DO IT! 

NO COMMENT 

THE SOUL...

FLYING LESSONS

 

remember remember....

i remember remember....

but you?
....

so what?

ecoul va exsita mereu....nu trebuie sa zic eu, asa cum inima va pulsa mereu idei si stari care poarta o amprenta clara...

ok....
c`est la vie...


ok...

enuntarea adevarului poate fi cu usurintza impidicata de ratiunea cea de toate zilele, de care ar trebui sa fim mandri dar pe care eu de ceva vreme o urasc. Ea conteaza mai mult ca inima, mai mult ca orice. sau poate ca doar pentru unii...si nu spuneti ca nu este asa pt ca...atunci...multe povesti devin minciuni...Sau pur si simplu poate ca povestile nu s-au intamplat niciodata si totul a fost o iluzie..dar stai...don`t ever fucking question that...atunci....
Intelegi? da...dar
Accepti?...nu am alta varianta
..
Si acum?
cioburi rasfirate impung fiecare particica de piele. Dupa fapta si rasplata. E mai simplu...mai banal, asa ca sangele curge shiroaie. pana cand? Pana gasesc un faras, o matura sau bandaje...dar.......Eu simt. Tu simti. miroase a sange.

mi-e dor de tine, de soarele ce nu mai vine...
mi-e dor de mine, de luna ce se incapatzaneaza sa fuga
mi-e dor de mangaierile ce poate ca le-am visat, de aripile ce le-am simtit
mi-e dor de mare, de nisipul ars de soare
mi-e dor de zambetul desenat pe o scoik
mi-e dor de absolut, de extazul fericirii
mi-e dor de...tot ceea ce vreau sa am...de tot ceea ce am avut..de tot ceea ce n-o sa am vreodata..de tot ceea ce simt dar nu pot demonstra, de shansele care nu exista .... de tot ...


dar...

Imi ramane incapatzanarea....sentimentul ca am inima si...dezamagirea....


deci...

de ce nu?

Sunt chiar aici....

Zi de zi esti la fel. Monoton. Daca azi surpinzi, maine nu o mai faci pt ca devii previzibil. asa se intampla ca atunci cand vrei sa dovedesti ca poti fii alfel, ca doresti , ca visezi, ca poti sa crezi..nimeni..absolut NIMENI nu te mai crede. Vorbele tale ajung sa fie amagiri de tipul Fata Morgana creionata pe dune de nisip duse de vant. Ideea este ca ajungi la un mom dat sa te intrebi cine are dreptate tu sau "ei"? din pacate, sau din fericire, dracu mai stie, ma cunsoc prea bine. Da, din pacate.... Am ajuns la concluzia ca nu e bine sa stii ce vrei, eu care mereu imi doream sa stiu ce vreau, pentru ca de felul meu sunt "furtuna sau..ploaie calda de vara". Acum ca stiu ce vreau ...nu ma ajuta la nimic. Pe bune ca mai bine traiesti haotic. Pe bune ca mai bine mergi ca orbetele pana dai de un paravan, sau cine stie, chiar de lumina..aici tine de norocul fiecaruia... Important este sa stii sa iti acorzi sanse, sa stii sa risti...pe principiul daca nu acum atunci cand...Daca nu...nu stiu....
Am in mine tone de regrete care urla, amestecate fiind cu milioane de sentimente care stau acolo inghesuite...Si ce daca? si ce daca stiu ce vreau daca din obsesie eu vreau absolutul si absolutul nu se gaseste cand simt eu, pentru ca este ocupat si ii este mult mai bine asa ocupat. Sau e prea multa incapatanare la mijloc..sau e prea multa frica..sau cate un pic din toate. Culmea, totul se intampla din vina mea, pentru ca la un mom dat am fost un orbete...

fiecare zi este la fel... nu se intampla nimic sepctaculos. totul si toti trec pe langa tine. daca esti indispus asa vei ramne. de tine depinde ca ziua ce incepe cu rasaritul mamaligii sa fie fabuloasa. daca i chef, o sa ai tot timpul daca nu, it`s a fucked up day. daca de mine depinde atunci vreau sa am zile nebune...din pacate insa nebuna sunt eu nu si zilele mele...derpt urmare de cine depine ziua de azi? sa vb depsre destin? neah..cliseu!... o fi sau nu o fi cine drcau mai stie azi, cand daca iti merge prost dai vina pe Dumnezeu, cand iti merghe bine tu esti direct vbinovat ca ai muncit...Daca e de bine e datorita tie, daca e de rau e destinul, pwe princiiul ce ti-e scris ti-e pus in frunte. nici nu stiu de ce scriu. de fapt stiu. nu am nici un motiv. vroiam doar sa umplu niste randuri, sa vad cat de usor pot abera despre ceva atat de fascinant cum este "nimic".

a venit caldura si inca rau de tot. nu imi place cadlura. se topeste tot in jur. mintea si sentimentele o iau razna, incep sa fiarba.realizezi prea tarziu ce simti. nu poti sa dai timpul inapoi. iarna e altfel.totul parca sta...parca ai mai mult timp sa gandesti la rece. de fapt toate astea nu sunt decat niste scuze. mereu cand faci ceva gresit cauti scuze si vinovati. eu sunt mereu vinovata. prea multa analiza strik, impulsivitatea strica, iar toate duc la ac rezultat.regretele nu folosesc la nimic. nu poti da timpul inapoi, nu poti schimba nimic. atunci de ce sa te mai chinui? pe principiul ce-o fi o fi, faci ce te taie capul. apoi afli ca ranesti lumea. cum o dai tit nu-i bine. m-am plictisit de complicatii.m-am plictisit de mine. ...si peste toate, a mai venit si caldura...